In memoriam Emil Rebreanu, un martir al neamului românesc

Pentru a cinsti memoria sublocotenentului Emil Rebreanu, personaj deosebit de complex si profund in manifestari si sentimente, comitetul director al Asociatiei Nationale Cultul Eroilor-Filiala Bacau a organizat o actiune de cinstire a eroului la mormântul sau din comuna Palanca.

Despre Emil Rebreanu, fratele mai mic al lui Liviu Rebreanu, marele scriitor român se stie ca s-a nascut la 17 decembrie 1891, in Maieru, localitate din Bistrita-Nasaud, fiind al cincilea copil al unei familii cu 14 copii. Povestea vietii lui este scurta, dar bogata in fapte. Cu un an înainte de razboi, dupa ce termina cu greu cursurile scolare (fusese eliminat din toate scolile ungare, printr-un act cu substrat nationalist) îi cere fratelui Liviu sa-l ajute cu bani, pentru a participa la banchet. Este însa singurul care nu este prezent la serbare, deci fratele nu l-a ajutat. ÃŽntre timp, îi cere un alt ajutor scriitorului. De aceasta data, solicita sa fie ajutat sa-si gaseasca o slujba la Bucuresti, dar este din nou refuzat. Dupa absolvirea liceului, in anul 1913, se inscrie la Facultatea de Drept din Cluj. Inceputul primului razboi mondial il obliga sa intrerupa studiile universitare. Neajunsurile si multele lipsuri, descrise în scrisorile catre familie, îl împing sa se înroleze ca voluntar in anul 1913, iar în 1915 pleaca pe front – în Galitia, Rusia, Italia (Doberdo) si Volynia, unde este grav ranit de mai multe ori. In martie 1915, este inaintat la gradul de sublocotenent in rezerva si repartizat in functia de commandant de pluton la Regimentul de Artilerie Austro-Ungar “Maria Luiza”. Din primavara anului 1917 este mutat cu unitatea sa pe frontul românesc. Odata ajuns pe pamânt românesc, la Pasul Ghimes, incepe sa se gândeasca la evadare. Dorinta arzatoare de a trece la frati sai reiese si din corespondenta purtata cu familia sa. ÃŽntr-una dintre scrisori spune: “M-am saturat de toate si de tot. Veti vedea voi toti ca într-o zi nu o sa mai fiu”. De fapt, în cazul lui se încalca o lege, deoarece nu era permis sa fie trimis, ca român, în prima linie, împotriva românilor. Pentru ca nu avea cum schimba aceasta situatie isi pune planul in aplicare in noaptea de 10 spre 11 mai 1917. Ca sa fie sigur ca, într-un fel sau altul, zbuciumul lui interior se va stinge, ia asupra sa documente privind frontul austro-ungar de la Ghimes. Este prins de o patrula, care il preda la comandament. Imediat începe procesul si este condamnat la moarte sub acuzatiile de crima, dezertare si spionaj. In noaptea de 14 mai 1917, Emil Rebreanu a fost scos din inchisoare si dus de o escorta pâna la un pârâias ce sursura la poalele unui deal, care marca granita nedreapta, in zona Ghimes-Faget spre a fi executat. Desi a cerut sa fie impuscat si inmormântat in pamântul liber al României, aceasta dorinta nu i-a fost indeplinita. Autoritatile Austro-Ungare, pentru a-l umili au dispus sa sa fie spânzurat si apoi ingropat intr-o livada, la marginea fostei frontiere. Inainte de a fi executat, dupa cum relateaza unii martori oculari, Emil Rebreanu, privind catre multimea de ostasi, dintre care multi erau ardeleni, a strigat: “Traiasca România Mare”. Avea doar 26 de ani.

Reîntoarcerea la tara-mama

Reconstituirea faptelor si identificarea mormântului a facut-o chiar fratele eroului, scriitorul Liviu Rebreanu, impreuna cu sotia sa. Exista presupuneri ca acesta s-a simtit cumva vinovat ca, datorita refuzului sau de a-l gazdui, fratele lui a trebuit sa plece pe front. Emil nu avea ce face. El era raspunzator pentru soarta unei familii numeroase, plina de nevoi si lipsuri materiale. ÃŽn permanenta, din solda lui de ostas, Emil Rebreanu trimitea acasa cel putin 50 de coroane. Din catifeaua verde din care era facuta uniforma lui militara, trimitea acasa bucatele pentru hainutele fratiorilor sai, iar pe „Tibiti”, Tiberiu, fratele cel mic, îl încalta de fiecare data.
De altfel, marele nostru romancier relata in scrierile sale: „Si, dupa multe cercetari si destule peripetii, l-am descoperit in sfârsit la Ghimes, intr-o livada, la marginea fostei frontiere. Locul lui nu era nici macar insemnat. De-abia cu ajutorul groparului din sat am putut stabili unde a fost executat si ingropat. Am fost in casa primarului de pe vremuri, unde a fost judecat si osândit. Am fost in odaita in care si-a petrecut ultimele ceasuri si de unde a plecat la supliciul suprem. Am trecut in satul vecin, in Faget, unde a avut ultima resedinta. Am cunoscut pe preotul român care-i fusese prieten, dar care n-a fost admis sa-l insoteasca la moarte. Am vorbit cu o fata de taran, sprintena, frumusica, la care am gasit câteva ravasele de-ale lui. Primarul mi-a daruit sapca lui fara cozoroc pe care a trebuit s-o schimbe cu o palarie civila, caci a pornit pe ultimu-i drum pamântesc. L-am dezgropat apoi si osemintele le-am mutat dincoace de pârâul care-i fusese granita, pe pamântul românesc, asa cum ceruse el in ultimele momente si cum nu i se admisese”, scria Rebreanu. Era ziua de 20 mai 1920. Cu ajutorul localnicilor, scriitorul a ingropat corpul neinsufletit, ridicând in jurul mormântului un gard de lemn, iar pe crucea de lemn a scris cu mâna sa, folosind vopsea neagra: „Eroul Emil Rebreanu nascut la 17 decembrie 1891, mort la 14 mai 1917″.
Ulterior, ultima sa dorinta avea sa se implineasca dupa mai bine de patru ani, mai precis la data de 2 octombrie 1921, când in prezenta scriitorului mii de tarani din amândoua “partile Carpatilor” au venit cu preoti si cu “muzicile in frunte”, exhumând cu adânca cucernicie ramasitile lui pamântesti pentru a le pune la locul in care se gaseste astazi. Pe placa funerara sta scris: “Sublocotenentul Emil Rebreanu spânzurat de unguri la 14 mai 1917 pentru ca a vrut sa treaca in rândul armatei române, sa lupte pentru intregirea neamului. Patria recunoscatoare nu la uitat. Aici odihneste Apostol Bologa – Emil Rebreanu, eroul romanului “Padurea Spânzuratilor”, de Liviu Rebreanu”.

Traditie respectata cu sfintenie

Incepând cu anul 1991, mai precis la implinirea a 100 de ani de la nasterea lui Emil Rebreanu, un om de o inalta simtire româneasca, profesorul Gheorghe Cojocaru din Palanca a organizat prima actiune de cinstire a eroului la mormântul sau. La aceasta initiativa a aderat si comitetul director al Asociatiei Nationale Cultul Eroilor-Filiala Bacau, care in decursul timpului au sprijinit moral si material aceasta initiativa. In acest an, au organizat un ceremonial religios la care au oficiat patru preoti, fiind prezenti mai multi membrii ai asociatiei pentru a organiza cum se cuvine aceasta actiune de cinstire a eroului-martir.
In cuvântul sau, presedintele Asociatiei Nationale Cultul Eroilor-Filiala Bacau, col.(r) Corneliu Chiries a evidentiat aspecte inedite din viata eroului slt. Emil Rebreanu. “Au trecut anii, dar Emil Rebreanu, erou al neamului românesc nu a fost uitat. Desi astazi suntem intr-un numar destul de mic, autoritatile fiind mult prea ocupate cu campania electorala, jertfa merelui nostru erou national este inca vie. Ma bucur ca unii localnici ingrijesc cu piosenie mormântul aceluia care prin fapta sa a devenit simbolul unitatii si libertatii unui popor. Brazii ce-i inconjoara mormântul duc catre ceruri jertfa lui sfânta, impreuna cu credinta noastra vie in adevar, dreptate, in binele acestei tari pentru care au suferit cohorte intregi de inaintasi“, a conchis colonelul Chiries .

Cristinel AIOANEI