Baia de mulţime a lui Vodă

Ca Vodă, candva, PreÅŸedintele nostru e tare de treabă cand se scufundă în viesparul zilei de targ; cand înoată în popor pană la gat; acolo, chiar se potriveÅŸte, e în apele lui; apele poporului – apele lui, ca să zic aÅŸa; înoată cu dezinvoltură, numai zambet dar ÅŸi ranjet, înghesuit de propriile-i caraule ca de un colac de salvare.

Astăzi caraulele îmbracă ÅŸi ele forma poporului, au straie aÅŸiÅŸderea, poÅ£i să juri că-s oameni din mulÅ£imea anonimă numai că la ureche sunt prevăzuÅ£i cu un melc ÅŸi un fir radio; pentru, cum se spune acum, monitorizarea situaÅ£iei „obiectivului”; mă rog, sunt cercuri concentrice de caraule în jurul lui Vodă fiindcă aÅŸa-i regulamentul, cum să-l arunci pe Vodă pradă sigură mulÅ£imii bezmetice, fără apărare? Vodă trebuie protejat; împotriva cui?

Au n-ar fi posibil ca din prea multă dragoste vreun alegător plătitor de impozite, vreo precupeaţă cu părul permanent să-l îmbrăţiÅŸeze prea strans? Ba bine că nu. Cand răposatul nea Nicu se prindea în hora naÅ£ională doar naivii ar mai putea crede că ţăranii aceia erau chiar ţărani; erau caraule. Åž-apoi – fanaticii, fanii lui Vodă, ar vrea să-ÅŸi atingă idolul cu mana, sufocaÅ£i de emoÅ£ie, aÅŸa cum ai amprenta niÅŸte moaÅŸte sfinte; fireÅŸte că ne gandim la moaÅŸtele Sfintei Paraschiva; au nu in fiecare an 200000 de credincioÅŸi pelerini fac asta?

La Romani atingerea idolului vine din profunzimile istoriei; adevăratele exoduri se-nvălmăşesc călcandu-se în picioare spre a-şi adora şi preamări divinitatea, fie ea şi Vodă, de la care aşteaptă noroc la lotto, o pensie mai mare, încălţări, haine ori plata la întreţinere.

Altfel, cum să-ţi explici îmbulzeala cand Vodă trece prin targ? Anunţat candva cu tobbe, azi prin media, Vodă coboară din Palat, unde gandeşte binele ţării, şi face o baie de mulţime; se lasă atins, chiar răspunde la întrebări, rade şi plange cu poporul deopotrivă la bine şi la rău, e de-al nostru; de aceea e Vodă, ca să urmeze obiceiul pămantului, tradiţia; atunci, cum să nu fii populist?

Vodă practică contactul direct cu suferinţa gloatei desculţe, n-are nevoie de intermediari, de boierii din preajmă, care-l linguşesc pe faţă, iar pe dos îl trădează; că aşa-s boierii, au alte interese, indiferent ai cărui partid aparţin; împrejurul lui Vodă colcăie lingăii şi profitorii; rostul lor e să-l împiedicii pe Preşedintele să vază cu ochii lui în ce ape se scaldă norodul, să-l intoxice cu laude şi să-ia preamărească domnia şi înţelepciunea; Preşedintele nostru uns cu toate alifiile, sceptic din fire, nu se lasă însă sedus de corul adulatorilor şi ori de cate ori consideră că e nevoie, se întoarce la popor; doar în piaţa publică afli dacă eşti sau nu eşti iubit; acolo e adevărul gol goluţ, unde se strigă ura sau huo.

Chestiunea pare simplă dar lucrurile nu stau chiar aşa; nu e bine să te expui hodoronc-tronc unui popor imprevizibil ca al nostru; unu e Vodă, şi ar fi bine ca el să audă doar ce-i place; la urma urmei şi Vodă e om şi-i prieşte, ca nouă tuturor, să fie lăudat şi confirmat la domnie. Hai să fim serioşi, nu cobori chiar aşa într-o mulţime de zgubilitici fără să nu te ocupi niţeluş de organizarea şi selectia poporului; ar fi o imprudenţă, suntem doar în anul 2007 cand Tv e cu ochii pe noi.

Åži-atunci, ca să n-avem probleme, îi aducem pe-ai noÅŸtri; ÅŸi cum nici ăştia nu prea vin cand îi chemi, ce-ar fi s-o punem de-o distracÅ£ie, de-o muzică, de-un dans, se-adună lumea ca la circ; reÅ£eta e verificată, gură cască ÅŸi pierde vară abia aÅŸteaptă – painea e pe bani dar circul e gratis. ÃŽi lăsăm ÅŸi pe ăştia, dar mai pe margine, grosul e dintr-ai noÅŸtri, partidul ÅŸi simpatizanÅ£ii care să dea tonul.

Am mai spus ÅŸi se ÅŸtie: Vodă al ţării trăieÅŸte din aplauze ÅŸi din urale, din steguleÅ£e ÅŸi banere; retorica lui îşi trage seva din admiraÅ£ia făţişă a poporului. Să nu care cumva să îndrăznească unul să fie împotrivă… Dacă aÅŸa stau lucrurile, atunci trebuie schimbat poporul; un popor nedemn de Vodă, cum spunea coana LenuÅ£a.

Ăsta e secretul băilor de mulţime. Organizarea. Să te aplaude doar ai tăi; ar fi ca şi cum te-ai privi într-o oglindă; tu, Vodă şi ciracii, fanii. Numai că, mama ei de democraţie, ţara e compusă şi din Alţii, nu toţi sunt ai tăi. Care vociferează în front.

AÅŸa ceva s-a întamplat în faÅ£a Teatrului NaÅ£ional cand PreÅŸedintele a fost pus faţă în faţă cu o „gaÅŸcă” de trădători de neam care l-a înfruntat cu neruÅŸinare; acei AlÅ£ii au îndrăznit să-i perturbe „baia” de mulÅ£ime; în loc să fie ca apa de vară, apa din cadă a fost înfierbantată la maximum ÅŸi PreÅŸedintele s-a cam opărit, a îngăimat cateva cuvinte la microfonul orchestrei, a făcut feÅ£e-feÅ£e de manie ÅŸi a sters-o cu coada între picioare spre Palat.

De data asta întoarcerea la popor a fost un fiasco. Åži Vodă e tare supărat pe gloata nerecunoscătoare, ingrată. Au, unde sunt zilele de aur de altădată?… S-au dus ÅŸi nu se mai întorc…

Ovidiu GENARU