Parcul Gheraiesti a ajuns si W.C. public

Foarte multi bacauani isi petrec week-end-ul in Parcul Gheraiesti. Din pacate, intrarea in parc este sub orice critica, drumurile de acces fiind stricate. In ciuda faptului ca au fost amenajate câteva gratare si mese, nu a fost instalat niciun w.c. ecologic, oamenii fiind siliti sa-si faca nevoile pe unde-apuca si pe unde nu-i vede nimeni. Gospodarii Bacaului nu s-au gândit nici la copii, fostul loc de joaca de pe vremea „impuscatului” disparând cu desavârsire.

Nu suntem nostalgici, dar nu poti sa nu te gândesti si sa nu-ti amintesti cum arata Parcul Gheraiesti pe vremea lui „Ceasca”. Chiar in mijlocul lui exista un restaurant care avea o crescatorie de pui. Te duceai, iti alegeai puiul care era taiat pe loc, pus pe gratar, si apoi, lânga oratanie, mamaliga si mujdei de usturoi. Mai dadeai pe gât si o bere „Margineni” si plecai satisfacut. Nu mai spun de spectacolele care aveau loc pe scena din imediata vecinatate a restaurantului. Veneau formatii de muzica populara sau usoara din judet si dadeau concerte, fie ca era 1 Mai, 23 August sau o duminica obisnuita din an. Au trecut anii si uitarea s-a asternut peste oaza de verdeata a Bacaului de sfârsit de saptamâna. Mai intâi, s-a micsorat parcul, la marginea lui fiind construite locuinte. Apoi a disparut restaurantul, a urmat scena, chiar daca aceasta, faptic, mai exista. Si chiar daca pe vremea „impuscatului” aleele nu erau asfaltate, dar erau intretinute. Acum, chiar de la intrarea in parc circuli numai prin gropi. Pentru aceste alei nu s-a gasit ceva asfalt, fie si din acela la „punga”, marca Stavarache. Omori pivotii si amortizoarele prin gropile administratiei cu acelasi nume.

Vine sau nu vine trenul?

Si totusi ceva s-a facut. De ceva timp au aparut niste mese, banci si niste gratare. E bine si-asa. Si niste containere de gunoi. Iarasi e bine. Si o cabana si o cusca de câini pentru politistii Primariei. Cusca nu e pentru politisti, ci pentru câinii lor. Singurul lucru neschimbat din parcul Gheraiesti a ramas w.c.-ul. Acelasi de zeci de ani. Sâmbata si duminica este o adevarata aventura sa incerci sa-l abordezi. Mizerie, mirosuri pestilentiale, lipsa de apa si cozi…Si la w.c.? De ce nu s-or fi gândit edilii bacauani si la „nevoile” bacauanilor in zi de week-end? Si atunci incepe marea aventura, escaladarea terasamentului de cale ferata, priviri la dreapa sau la stânga sa vezi daca nu vine trenul, traversezi, cobori, iti faci nevoile, urci inapoi, iarasi te uiti in dreapta si-n stânga, vine sau nu vine trenul, traversezi linia, cobori si te asezi pe patura. Mai bei o bere, mai bei un sprit, dupa care iar te duci sa vezi daca nu vine trenul…Trenul asta a ajuns asa un personaj de important in viata bacauanului de week-end, de parca am fi in „Tache, Ianke si Kadâr”…!!

Unde sunt locurile de joaca pentru copii?

Cum pe aleele parcului se circula „fara frontiere”, copiii n-au unde se juca, nici chiar pe iarba. Fostul lor loc de joaca, un scrânciob, un tobogan, si alte asemenea amenajari, au disparut. Gospodarii Bacaului, probabil, n-au nici copii nici nepoti. Si nici nu vin in parc, au vile. Daca nu s-a facut niciun loc de joaca, in schimb, de o vreme a reinviat restaurantul, insa numai duminica. Cu un „om orchestra” lânga o orga, si care, sa recunoastem, este meserias, bacauanii „cumpara”…de la restaurant doar muzica! E bine si-asa, ca mai scapam de manelele din boxele vecinilor de patura. In rest, tântari, racoare, soare, bautura si multa aglomeratie pe metru patrat. Si in orice caz, multa nepasare din partea administratiei locale care-si bate joc de un asemenea har dumnezeiesc. Vorba ceea, altul moare si-asa n-are…
Nicolae TURCU